Photo credit: YAP studio (www.yap-studio.com)
S-a născut în 1984 la Brașov, România. A absolvit Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca. S-a scris despre Răzvan Botiș că observă realitatea și o prelucrează cu finețe și umor în lucrări variate ca mediu de expresie, cele mai recente fiind realizate în ceramică. Lucrările lui deturnează percepția conventională și ideile preconcepute printr-o abordare detașată și lucidă, speculând aparenta simplitate a unor gesturi și situații. Am observat că sunt numeroase lucrările care au ca subiect omul, corpul uman, mișcările, atitudinile, expresivitatea lui, având înțelegere pentru om și problemele lui, fără să fie exclusă o notă de umor.
– Maria Zintz: Când ați absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca?
– Răzvan Botiș: Am absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca în anul 2007, în 2009 am terminat masterul iar doctoratul l-am terminat în anul 2019. De ce ați ales ceramica pentru a vă exprima creator? Încă din clasa a șasea mi-am dat seama că mă pot exprima mai ușor în modelaj. Am încercat multe medii, dar tot lucrul cu volumul cred că mă atrage cel mai mult. Recent am decis să arăt doar obiecte din lut ars, neglazurat. Cine au fost profesorii? În liceu l-am avut profesor la ceramică pe Nicolae Truțiu, dânsul a fost printre cei mai iubiți dascăli. La universitate am avut mulți profesori buni și de la fiecare am învățat câte ceva. În ce fel ați receptat îndrumarea lor? Atelierul de ceramică din universitate a fost locul unde aveam libertatea maximă, desigur că îndrumarea a existat. În ce a constat? Îndrumarea a constat într-o anume conduită, fiecare profesor a fost un model pentru mine. Nu mi s-a impus nimic anume, dar au fost așteptări de fiecare dată.
– Care au fost temele creatoare imediat după terminarea studiilor?
– După terminarea studiilor am încercat să descopăr și alte medii de expresie, de exemplu făceam fotografii pe film la obiecte. La un moment dat am fotografiat urmele pălmilor în zăpadă. Această perioadă a durat vreo șapte ani după care m-am reîntors la ceramică. Am încercat multe teme clasice. Pot să vă zic că singura direcție pe care nu am încercat-o a fost zona abstractă. În rest am experimentat multe nișe conceptuale.
– Care erau preocupările, în general (sub aspect artistic)?
– Preocuparea principală este de a da sens haosului, sau unui bulgăre de lut fără formă.
– Parcurgând activitatea expozițională, am observat că ele (expozițiile) au avut în vedere o idee, o problemă (temă) de meditație în legătură cu aspecte existențiale ale omului. Numiți câteva? Pentru a ne reaminti și pentru a dezvolta acele gânduri care au dus la crearea lucrărilor.
– În ultima expoziție personală din anul 2019 de la galeria Sabot, am urmărit să evidențiez condiția ceramistului în societate, care după părerea mea are un rol aparte într-o lume digitalizată pentru că păstrează contactul direct cu materia brută. În zilele noastre toate obiectele sunt prefabricate și ambalate ca produse finite. Într-o altă expoziție personală am așezat obiecte din ceramică pe picturi și astfel am vrut să atrag atenția la ierarhizarea breslelor. Se știe foarte bine că în continuare pictura este mereu în prim plan.
– La fel, ați participat la expoziții internaționale (numeroase) cu teme ce au în comun omul cu problemele existențiale, sentimentele, legate de trăirile și experiențele lui. De exemplu Persona în Marsilia (Franța), în 2019, Extindere.ro la Moscova, Puțini au fost fericiți cu condiția lor la Galeria 400 de la Universitatea Illinois din Chicago, în 2016, Noiembrie își amintește de Septembrie, la Castelul de Artă Balmoral, Bad Ems Germania, și poate mai numiți dumneavoastră câteva, pentru că au fost numeroase. Ce fel de lucrări ați trimis la aceste expoziții ? Cum au fost realizate (materiale și tehnici)?
– Am încercat multe medii până, în anul 2016 când am început să lucrez mai mult în ceramică, dar până în anul 2016 am facut câteva filme, am fotografiat obiecte efemere sau intervenții în spațiul public, am lucrat cu metale prețioase, cu aur, cu argint, am facut instalații, am făcut obiecte din sticlă, sau obiecte readymade de pe piața de vechituri Oser din Cluj. În toată această perioadă parcă am fugit de ceramică pentru a savura toate mediile până la stabilirea materialului unic de lucru. La câteva obiecte din metale prețioase m-a ajutat tatăl meu care este și bijutier. Și pe mama am fotografiat-o în diferite ipostaze.
– Ce au însemnat călătoriile de studii? În ce fel v-au marcat? Dar workshopurile?
– În anul 2006 am avut o bursă Erasmus în Vilnius, Lituania. Acolo am lucrat cu mare plăcere într-un atelier ca dintr-o poveste cu Harry Potter. Universitatea era găzduită într-o fostă mănăstire. Acolo am lucrat cu mare plăcere. Am mai fost în trei rezidențe artistice, una în Germania și două în Austria. Dar în tot acest timp am trecut de la un mediu de expresie la altul în căutarea materialului pe care urma să-l aleg, lutul. Porțelanul nu îmi place pentru că este prea prețios.
– Vă exprimați și prin alte mijloace artistice. Care este raportul lor cu arta ceramică?
– În prezent lucrez aproape numai în lut, sunt momente când mai și pictez, dar rar. Pe viitor vreau să folosesc doar un singur fel de lut roșu, ars la 900 de grade C, neglazurat. Cred că mi-am găsit materialul preferat și sunt foarte încântat de asta.
– Numiți câțiva ceramiști pe care îi considerați importanți și de la care ați învățat sau asimilat influențe.
– Peter Fischli și David Weiss, Jesse Wine, Woody De Othello, Eugenia Pop, Navid Nuur.
– Care sunt preocupările dumneavoastră în prezent?
– Deocamdată am un atelier de ceramică pe balcon, am un cuptor și lucrez în fiecare zi ceva din lut.
– Veți prelua materiile predate până acum de d-l profesor Nicolae Procopan. Care sunt ele?
– În prezent sunt cadru asociat la Universitatea de Artă și Design în Cluj-Napoca unde predau desen.
– Proiecte de viitor?
– Am facut un schimb de lucrări cu Dan Perjovschi, adică l-am provocat să deseneze pe lut și aștept un pachet de la el. Urmează să fac o ardere cu lucrările lui după care o să-i returnez o parte din lucrări.
Interviu luat de Maria Zintz.