A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca în anul 1975. Locuiește și creează în Târgu Mureș, fiind și președinta UAPR din Târgu-Mureș. Are o activitate expozițională de excepție. Mana Bucur a fost atrasă la început de porțelan, iar fabricile din Cluj i-au facilitat să creeze cu acest material, la fel fabrica de la Curtea de Argeş, între 1975 (anul absolvirii) și 1980, când s-a stabilit la Târgu Mureș. La o privire retrospectivă asupra creației sale observăm preocuparea pentru valențele expresive ale obiectului ceramic, obiect de interior, interpretând materia în volume domoale, – cu forme curbe (cel mai adesea), glazurate mai rar. Seria „Ochi pentru ochi” sau “Ochi ca să vezi” din kreaton, ars la peste 1000 de grade C, tratat termic RAKU, cuprind și unele forme „neterminate” sau sparte. Ne aflăm în fața unei comunicări directe, generoase, dezvăluind un temperament ardent, iar în unele lucrări admirăm și grafismul suprafețelor harisate, cenușiu-brun.
– Maria Zintz: Vă voi pune o întrebare ce se repetă. Când ați hotărât să creați în ceramică?
– Mana Bucur: La terminarea liceului am cunoscut un inginer care tocmai lucra la un proiect de manufactură ceramică. Nu vă ascund faptul că în acea perioadă aveam de gînd să studiez arhitectura și respectivul domn mă pregătea în acest domeniu. Însoțindu-l la respectiva manufactură în devenire, am rămas uimită de posibilitățile materialului ceramic. Întotdeauna mi-a plăcut sculptura, desenul, grafica. Toate acestea se regăsesc uimitor în obiectele ceramice.
– Care dintre colegii din timpul studiilor au făcut carieră?
– Prea puțini, Antik Alexandru în domeniul media/instalații
– Care a fost relația cu profesorii la facultate?
– Excelentă, – și aici îi menționez cu respect și recunoștință pe ANA LUPAȘ și MIRCEA SPĂTARU
– Să ne referim la început despre legătura cu fabricile de porțelan și faianță care au dispărut, din păcate. Despre Simpozioane. Cum v-au ajutat?
– Pentru studenții școlii clujene fabricile (trei la număr) au fost o devărată școală paralelă, tot ce învățam teoretic puteam aplica în fabrică, unde ni se punea la îndemână toate materialele necesare finalizate cu arderea. A urmat repartiția la Curtea de Argeș la fabrica de porțelan ARPO, unde în ciuda faptului că eram departe de casă, de Ardeal, am însușit temeinice cunoștințe din tehnologia fabricării porțelanului, influență vizibilă și în lucrările actuale. Am participat la câteva simpozioane, unul dintre ele a fost chiar la fabrica unde lucram, alături de ceramiști renumiți: Marta Jakobovici, Radu Tănăsescu, Rodica Mazilescu. Menirea lor este schimbul de idei, împărtășirea unor experiențe și nu în ultimul rînd lucrul în echipă. De altfel, accept destul de greu participările la simpozioane și tabere căci în atelierul meu mă simt cel mai bine, totuși motivul pentru care particip este contactul cu colegii artiști.
– La o privire retrospectivă asupra creației dumneavoastră observ preocuparea pentru valențele expresive ale formelor ceramice. Dezvăluiți-ne ceva despre acest aspect.
– După cum am menționat, sculptura și grafica/desenul sînt specialitățile preferate. Între lucrările de sculptură de mici dimensiuni sau mai bine zis de plastică mică și marea majoritate a lucrărilor de ceramică nu mai sunt mari diferențe, ele se întrepătrund profund, aproape confundându-se. Bineînțeles se păstrează diferența faptului că primele sînt compacte iar ceramica ascunde în ea un gol plin de mister, învelit de o coajă protectoare. De multe ori glumesc cu conceperea unui obiect: se ia un pumn de aer și se învelește cu un înveliș din lut, aerul din el determinînd forma.
– Materialul vine cu sugestiile lui, dar obiectele create, menite să fie admirate pentru frumusețea lor, conțin adeseori aluzii la viață, unele au referiri la dualitate, la dedublare, la închis-deschis, la trecerea timpului, la forma ce accede la perfecțiune. Calitățile tehnice se completează cu grația și fragilitatea, ele putând fi tot atât de usor de nimicit pe cât de uşor se destramă farmecul prin sfâşierea lor. În ultima vreme ați lucrat cu kreaton, material deosebit de plastic și care se pretează să fie lucrat cu mâinile, deși este foarte rezistent. Care este rolul culorii în obținerea efectelor dorite, a expresivității obiectelor ceramice?
– Țin să vă reamintesc că de prea puține ori folosesc glazuri colorate, pentru că de cele mai multe ori mă concentrez asupra formei (sculpturale), mi-e frică să nu diminuez aspectul sculptural prin suprafețe colorate, astfel apelez la desene grafice sau suprafețe cenușii/brune și amprente.
– Să ne oprim asupra ideii de dedublare și de trecere a timpului. O temă, reluată de-a lungul creației dumneavoastră, este cea a dualității (cifra doi), în numeroase forme și sensuri existențiale (și ale universului).
– Întreaga noastră viața este patronată de cifra doi, dualitate, bun/rău, mare/mic, înalt/scund, pacifist/belicos, sus /jos , început/sfîrșit și enumerările pot continua la nesfîrșit, o temă foarte vastă.
– Îmi amintesc din bogata dumneavoastră activitate și seria Cutii cu care ați participat în tabere și expoziții. Ideea de cutie v-a fascinat încă din copilărie, stârnind întrebarea: „ce poate ascunde?” este și ea folosită prin prisma dualității: cutii agresive sau cutii prietenoase, unele permit deschiderea pentru a le pătrunde misterul, altele, atipice, incită prin faptul că nu se lasă tâlcuite. Deci „învelișul”, devine obiect în sine, fie că e casetă – pasăre, cu note ușor agresive prin incisivitatea colțurilor, fie că e casetă capcană sau cutie lipită. Cum și când s-a ivit această idee?
– Ați menționat și dvs. impresia mea din copilărie dar și faptul că mult timp m-am ocupat de proiectarea de ambalaje la fabrica Electromureș care mi-a influiențat preocupările în acest sens. Astfel au apărut capcanele, așa cum am mai amintit, pumnul de aer încătușat în coaja de lut care a determinat forma tinde să se elibereze, așa apar crăpăturile, harisările, rupturile.
– O preocupare constantă a fost crearea unor obiecte unicat, realizate manual, arse la peste 1100 de grade și tratate în tehnica (de ardere reductoare) raku, naked raku în special. De altfel, lucrările din ultimii ani sunt realizate în exclusivitate prin procedura naked raku, prezente și în cele două tabere raku organizate la Deda Bistra în 2012 și 2013, împreună cu grupul de ceramiști Cerart fondat în 2007, alături de un grup de ceramiști transilvăneni. Arderile raku și naked raku au fost efectuate de câteva ori pe an, ultima, cu ocazia Arderii Vrăjitoarei, în curtea atelierelor. Lucrările sunt create în mase Creaton, un modelaj sensibil, aplicat pe forme piramidale cu trei/patru fețe, remarcându-se prin simplitate, cu dominantă verticală, într-o cromatică generală ternă, în nuanțe de brun închis către negru. La partea superioară a câte unei faţade, în mici firide decupate și ușor marcate cu un roșu afumat. Arderea în tehnica raku, procură suprafețelor ușoare și spectaculoase irizații sau catifelări ce subliniază texturile fine create prin modelare și amprentări repetate.
– Din păcate grupul CERART aproape s-a desființat din cauza de lipsă de membri, dar continuă anual în cadrul Arderii Vrăjitoarei. Tratarea termică de tip RAKU (foto-5) se face în echipă și este un adevărat spectacol, întotdeauna sînt prezenți alături de noi colegi și spectatori.
– În legătură cu CERART: Ați iniţiat înființarea grupului de artiști un mic grup de ceramiști și emailmetalişti din Târgu Mureș cărora li s-au alăturat câțiva sculptori, într-un cuvânt făuritori ai artelor focului.
– Data naşterii CERART-ului coincide cu organizarea Simpozionului de Ceramică al Fundației Bolyai, care a avut loc în incinta Cetății Medievale din Târgu Mureş (august 2007) și în mare măsură se datorează acesteia, căci atunci s-a închegat nucleul grupului, lucrând împreună într-un atelier comun, împărtășindu-și experiențele, ideile și rezolvările tehnologice. Au urmat acțiunile Raku care necesită de asemenea lucrul în echipă astfel întărindu-se grupul fondator de artiști, colegi de „breaslă”. An de an se organizează salonul cu acelaşi nume în galeriile UAPR din Târgu Mureş ajungând la a cincea ediție, eforturile îndreptându-se către deplasările în alte centre culturale din ţară. Grupul este format din artiștii: Vidra Birtalan Eva, Mana Bucur, Orsolya Csiki Vidra, Csorvási Szabó, Laszló Attila, George Moldovan, Moldovan Maria, Mureşan Gheorghe, Olteanu David, Olteanu Mariana și Monika Pădureț. Invitați Crăciun Gheorghe, Crăciun Judit din Baia Mare și Agnes Forro din Cluj-Napoca.
– Alte teme? În ce tehnici le-ați lucrat?
– În timpul „detenției mele la domiciliu”, așa am denumit perioada restrictivă a pandemiei, neavând posibilitatea de a lucra în atelier, m-am apucat de grafică, făcând mici lucrări pe suport de hârtie manuală. Am produs destule lucrări pentru o expoziție în mica galerie din cetate, administrată de mine.
– Când ați început să lucrați în tehnica raku și naked raku? Ce rezultate ați obținut?
– Cu acest tratament termic am venit în contact cu ocazia primului simpozion de ceramică Bolyai și de atunci repet această procedură la aproape toate lucrările mele, găsesc că se potrivesc și în final le valorifică estetic.
– Care sunt evenimentele expoziționale cele mai importante pentru creația dumneavoastră?
– Cele mai reușite expoziții după părerea mea au fost la galeria GALATEEA din București și cea de la galeria LA CAVE de la Intitutul Francez din Cluj în cadrul Bienalei Internaționale de Ceramică sub aceeași denumire, PROVOCARE RAKU.
– Care sunt preocupările dumneavoastră acum? Ce teme vă preocupă și care sunt tehnicile predilecte?
– Caut amprente de diferite forme și texturi în asociere cu pietre, lutul este înrudit cu piatra la urma urmei.
– Proiecte pentru viitor?
– Sunt multe și sper ca evoluția evenimentelor să-mi dea libertatea de a le pune în practică. Expoziții în Bistrița, Budapesta și Stockholm.
Interviu luat de Maria Zintz.