Pentru publicul iubitor de ceramică Diana și Cătă de la LUT Studio sunt printre prezențele cele mai luminoase și așteptate la târgurile și festivalurile de profil. Deși s-au lansat și consacrat în domeniu deja de multișor, sunt în continuare percepuți ca fiind “aripa junioară” a ceramicii de Cluj, “ceramica utilitară”, ține să sublinieze Diana spontan și cu modestie, ca nu cumva să fie băgată în aceeași oală cu secțiunea artistică.
De fapt, când vine vorba de ceramica utilitară, mai ales dacă adopți o estetică minimalistă, este greu ca ceramist să fii original și să nu cazi în “ikeisme”. LUT Studio reușește această performanță rară, prin obiectele sale – vase, căni, farfurii, lămpi ș.a. – cu un design esențial și totodată distinctiv, obiecte cu personalitate unică, desprinse parcă din tablourile lui Morandi. Este rar și ca un cuplu să poată transpune material și în mod coerent un dialog creativ. Despre cum să împaci soluțiile industriale cu tehnicile manuale, despre munca în doi și calitățile indispensabile unui aspirant ceramist ne-a vorbit Diana (sau Magdi pentru apropiați).
Când v-ați gândit prima dată că veți deveni ceramiști sau v-ați propus asta?
Primul contact cu ceramica a fost în clasa a 9-a când l-am cunoscut pe domnul Zmicală. Deși încă nu știam, dar cred că atunci a fost momentul definitor. Decizia conștientă am luat-o când m-am hotărât să merg la Facultate la secția Ceramică. Cătă ne-a tot vizitat la secție și s-a jucat un pic în “noroi”, iar când am terminat facultatea ne-am decis să deschidem un atelier de producție ceramică.
Ne puteți povesti care a fost și cum v-ați simțit la prima voastră participare la o expoziție de ceramică?
Prima expoziție nu mi-o amintesc dar pot să spun cu certitudine că a fost cu grabă, panică și emoții. Ceramica presupune un drum lung și anevoios și nu îmi amintesc să fi fost vreun eveniment la care să nu fugim pe coridoare cu lucrările calde, proaspăt scoase din cuptor.
Ce denumire preferați, ceramist, olar sau artist vizual și de ce?
Cu siguranță CERAMIST. De obicei lumea ne prezintă ca fiind artiști sau designeri dar nu, noi suntem ceramiști ????. Mi se pare că le înglobează pe toate, dar aduce în plus și modestia lucrului cu pământul.
Ce semnificație are ceramica pentru voi?
Mai mult decât “pâinea de pe masă” este meditație și joacă, construcție și studiu, fizică și chimie.
Care credeți că e cea mai importantă calitate a artei ceramice?
Durează să o faci dar e pentru totdeauna.
Care sunt sursele voastre de inspirație?
În primul rând natura prin amestecul ei de haos și tipare matematice precise. Și tradiția, nu atât motivele tradiționale, cât mai degrabă minimalismul “vieții de la țară”.
Ce materiale ceramice vă place să folosiți mai mult și de ce?
Materialele trebuie respectate pentru ceea ce sunt cu plusurile și minusurile lor. Nu ne plac materialele care pretind că sunt altceva (o gresie care juri că e lemn). În proiectele nostre cel mai des lucrăm în porțelan fiindcă e ușor, rezistent și translucid, dar nu facem rabat nici de la restul materialelor. Lutul e premisiv și te mai lasă să greșești, faianța e cremoasă și gresia e dură și rezistentă. Încercăm tot timpul să le găsim loc în proiecte.
În realizarea lucrărilor folosiți mai mult tehnici și tehnologii industriale dedicate ceramicii sau mai mult tehnici manuale de lucru? Care credeți că sunt avantajele și dezavantajele lor?
Cred că în general armonia este în echilibru. De obicei materialul dictează tehnica și proiectul alege materialul. Turnăm în negative, tragem la roată, construim cu plăci și cârnăciori și de curând am achiziționat și un CNC, să fim în pas cu timpurile. Turnarea în porțelan nu prea lasă loc de modelaj dar obiectele sunt fine, ușoare și aproximativ la fel. În schimb din modelaj rezultă obiecte mai robuste, manuale și unice.
Ne puteți da un exemplu de ceramică arhaică pe care o apreciați în mod special și ce anume vă atrage la ea?
Sunt fascinată de Dogū, “latura artistică” a culturii Jomon (14,000–400 î.Hr.).
Dogū sunt figurine mici din lut. Majoritatea par a fi modelate ca fiind de sex feminin cu ochi mari, talie mică și șolduri largi, considerate ca fiind reprezentări ale zeiței-mamă. Se credea că bolile pot fi transferate în dogū, care apoi distruse, elimină boala și nefericirea. Figurinele întregi sunt rare, majoritatea sunt fără un braț, un picior sau o altă parte a corpului.
Care credeți că sunt trei dintre cele mai importante evenimente din lume dedicate ceramicii?
Nu știu dacă sunt cele mai importante, dar cu siguranță sunt primele pe lista noastră:
– NCECA-Consiliul Național de Educație pentru Artele Ceramice
– Festivalul internațional de Ceramică din MINO, Japonia
– Bienala de ceramică din Gyeonggy, Coreea de Sud.
Cum ați descrie meseria de ceramist în trei cuvinte?
Anevoioasă, surprinzătoare și satisfăcătoare.
Care credeți că sunt trei dintre cele mai importante calități pe care ar trebui să le aibă un artist vizual?
Răbdare, acceptare și renunțare la control.
Care artist sau artiști ceramiști v-au inspirat de-a lungul carierei sau constituie un reper?
Ca și model de business Gaya Ceramics a fost întodeauna reper pentru noi. Lista de artiști se tot schimbă, dar acum pot să spun că îl urmăresc intens pe Shay Church.
Cum funcționează munca într-un tandem creativ precum al vostru, cum vă împărțiți atribuțiile?
În general discutăm împreună formele, după care Cătălin face negativele. Tot el dirijează și părțile mai tehnice (instalațiile electrice la corpurile de iluminat și sistemele de prindere pentru obiectele de perete). Muncile care nu ne plac foarte mult le-am împărțit: Cătă șlefuiește și eu glazurez. Tot eu mă mai ocup și de organizare, hârtii, birocrație și relații cu publicul. În rest amândoi facem de toate, ce trebuie făcut.
Ce aspect al ceramicii încerci să le transmiți/comunici „ucenicilor” care vin să lucreze la voi în atelier?
Insist să le amintesc că e mai important să se bucure de „drum decât de destinație” și că „destinația” (arderea) trebuie asumată și privită cu responsabilitate. Un obiect pe care l-ai grăbit, îți va aminti că „puteai să îți dai mai mult interesul” încă 5000 de ani.
Interviu luat de Letiția Câmpan.