Nume de referință pentru ceramica artistică românească, cu experiență vastă și pe frontul industrial (la Iris și Sanex), Gavril Zmicală reprezintă un nod de legătură între diferite generații de artiști ceramiști din Cluj. De câțiva ani la cârma Liceului de Arte Vizuale “Romul Ladea”, Zmicală e un profesor neobosit care știe să fie aproape de elevii săi fără riscul de a-și știrbi din autoritate, cu un talent pedagogic rar și o carismă des pomenite și certificate de foștii săi discipoli.
Secretul acestei prize la elevi, într-o perioadă în care tineretul este tot mai blazat, stă nu doar în competența dobândită după zeci de ani de explorare, ci mai ales în pasiunea contagioasă a lui Zmicală pentru ceramică și diferitele sale posibilități de “cuprindere a viului”, după cum se exprimă el însuși.
Pentru cine ajunge să îl cunoască, Zmicală pare un fel de personificare a materialului ceramic, maleabil și versatil în primă fază, dar intrinsec solid și definitiv, rezistent prin ardere.
Sunt impresionante la Zmicală abilitatea în modelaj, ludicul și limpezimea conceptuală. Busturile și figurinele sale antropomorfe realizate manual ating un nivel de finețe care concurează precizia tehnicilor industriale și le depășesc prin rezultatul original și rafinat.
În pofida sarcinilor ca director și dascăl, “Zmic” rămâne lipit de atelier și își dedică o parte din energie promovării culturii ceramice la nivel național și internațional.
Când v-aţi gândit prima dată că veţi deveni ceramist sau v-aţi propus asta?
La terminarea Liceului de Arte Plastice, în condiţiile anilor ‘80 în care învăţământul artistic era pe cale de dispariţie, aveam două opţiuni: grafică sau ceramică. Având în liceu un profesor de ceramică cu o personalitate foarte puternică în persoana doamnei profesor Pop Eugenia, exigentă şi dedicată ceramicii, alegerea a devenit foarte simplă pentru mine. Aveam deja o experienţă atât în ceea ce priveşte construcţia unui negativ, modelajul şi multiplicarea în porţelan a unui volum datorită practicilor coordonate de doamna profesor atât în Fabrica Iris cât şi în Fabrica Sanex.
Ne puteţi povesti care a fost şi cum v-aţi simţit la prima dumneavoastră participare la o expoziţie de ceramică?
Înainte şi după 1989, timp de câţiva ani, a expune în spaţii ale Uniunii Artiştilor Plastici era un privilegiu, care necesita uneori foarte mulţi ani de pregătire. Prima participare a fost alături de fosta mea profesoară, la Galeria Uniunii Artiştilor Plastici din Deva, într-un dialog între desenul-proiect şi obiectul ceramic. A fost prima experienţă care a dus la articularea unor proiecte expoziţionale alături de mentorul meu.
Cum vă place să fiţi denumit: ceramist, olar sau artist vizual şi de ce?
Sunt ceramist, şi chiar dacă ceramica face parte din artele aplicate, zona în care eu explorez, este una de factură sculptural-estetică şi care nu are nimic de-a face cu funcţionalul.
Ce semnificaţie are ceramica pentru dumneavoastră?
Pentru mine, ceramica este un mod de viaţă. Îmi transpun stările, emoţiile într-un material care, sub energia făptuitoare a mâinilor, prinde formă.
Care credeţi că e cea mai importantă calitate a artei ceramice?
Ceramica este extrem de diversă: materialul, prin varietate, de la argila roşie până la porţelanul fosfatic cu transluciditatea lui, de la culorile pământului până la albastrul cerului, într-un dialog al formei şi culorii. Ceramica este greu de definit, deoarece fiecare ceramist are zone de explorare ale materialelor ceramice, folosind tehnologii şi tehnici în construcţia volumului şi abordarea culorii.
Care sunt sursele dumneavoastră de inspiraţie?
Nu există o sursă de inspiraţie, ci este un cumul de experienţe, de întrebări şi răspunsuri la probleme existenţiale, pe de o parte. Pe de altă parte, este observarea unor fenomene din natură care vin în sprijinul căutărilor mele de la textură, factură, lumină, mişcare.
Ce materiale ceramice vă place să folosiţi mai mult şi de ce?
Fiecare material ceramic are farmecul şi frumuseţea lui. El vine prin asumare şi dialog intim şi întrupează metafora plastică.
În paleta diversă a materialelor ceramice, am folosit o perioadă mai îndelungată de timp gresia care îmi susţine cu multă fidelitate temele din ultima perioadă de timp.
În realizarea lucrărilor folosiţi mai mult tehnici şi tehnologii industriale dedicate ceramicii sau mai mult tehnici manuale de lucru? Care credeţi că sunt avantajele şi dezavantajele lor?
În prima parte a activităţii mele am folosit tehnici industriale de transpunere şi multiplicare a formei la care, cu timpul, am renunţat în favoarea pieselor unicat care presupun o tehnică de construcţie a volumului din plăci, care îmi oferă o libertate absolută şi sensibilă în ce priveşte expresivitatea formei.
Ne puteţi da un exemplu de ceramică arhaică pe care o apreciaţi în mod special şi ce anume vă atrage la ea?
Apreciez foarte mult ceramica de Cucuteni, ceramica peruană care prin simplitatea sintetică a reprezentărilor închid în derma materialului expresivităţi şi simboluri.
Ce părere aveţi despre ceramica civilizaţiei Cucuteni-Tripole?
Ceramica de Cucuteni este chintesenţa unei culturi rafinate care, prin eleganţa formei şi rafinamentul cromatic, înfruntă timpul.
Care credeţi că sunt trei dintre cele mai importante evenimente din lume dedicate ceramicii?
Competiţia Internaţională de Ceramică de la Mino, Japonia, Competiţia Internaţională de la Vallauris, Franţa şi Bienala Internaţională de Ceramică de la Aveiro, Portugalia.
La ce eveniment dedicat ceramicii sau la ce galerie visaţi să expuneţi şi de ce?
Toate galeriile sau spaţiile de expunere, atât cele convenţionale cât şi cele neconvenţionale, sunt o provocare pentru mine în a găsi soluţii optime în a-mi pune în valoare lucrările.
Cum aţi descrie meseria de ceramist în trei cuvinte?
Explorare, emoţie şi bucurie.
Care credeţi că sunt trei dintre cele mai importante calităţi pe care ar trebui să le aibă un artist vizual?
Sinceritatea în exprimare, perseverenţa şi intuiţia.
Ce părere aveţi despre ceramica românească?
Şcoala de ceramică românească este una dintre cele mai însemante din lume. Mai puţin prezentă înainte de 1989 în marile galerii ale lumii şi, desigur, mai puţin cunoscută, ceramica românească este într-o formă diversă, de la utilitar la obiect sculptural, şi azi prezentă în galerii şi competiţii internaţionale.
Care credeţi că sunt nevoile artistului ceramist?
Cel mai important lucru pentru un ceramist este cuptorul care vine în a desăvârşi munca creatoare.
Ce le-aţi recomanda ceramiştilor mai tineri pentru a se orienta mai bine în carieră?
În primul rând, ceramica presupune foarte mult experiment în ceea ce priveşte cunoaşterea materialelor ceramice, a potenţialului expresiv al acestora, iar în al doilea rând, alegerea unor tehnici potrivite în exprimarea plastică.
Care artist sau artişti ceramişti v-au inspirat de-a lungul carierei sau constituie un reper?
Aşa cum am menţionat la început, pentru mine mentorul a fost Pop Engenia care m-a fascinat şi care mă emoţionează şi azi prin diversitatea formelor şi a ideilor, printr-o transpunere ludică a unor concepte folosindu-se de simboluri.
Interviu luat de Letiţia Câmpan.