Efectul creațiilor de ceramică artistică ale lui András Koncz-Münich asupra privitorului este unul foarte puternic, cu conotații scenografice și sculpturale deosebite. Unele lucrări te duc cu gândul la niște formațiuni ale materiei primordiale, cu structuri și conglomerate dispuse când în tensiune, când în armonie unele cu altele. Câteva par artefacte ale unei civilizații avansate din alte timpuri, trecute sau viitoare. Cu siguranță în arta sa poți surprinde unitatea între spirit și materie, o amprentă plastică unică, un proces tehnic impecabil și un fin accent ludic, roade ale unui studiu aprofundat al tehnicilor ceramice tradiționale și contemporane, dar și ale experimentelor continue.

Pe lângă activitatea artistică, András e implicat în programe de cercetare, de educație plastică și consiliere psihopedagogică, susținând workshopuri și ateliere de tehnici ceramice.
Originar din Bistrița și format la Cluj la secția Ceramică-Sticlă-Metal a Universitații de Artă și Design din Cluj-Napoca, Koncz-Münich András este unul dintre ceramiștii contemporani cei mai complecși din circuitul est-european.

Când v-ați gândit prima dată că veți deveni ceramist sau v-ați propus asta?
Am ajuns întâmplător să fiu admis la secția ceramică a universității de artă clujene, dar pe parcursul studiilor a început să-mi placă tot mai mult acest domeniu și a ajuns să fie forma favorită a exprimării mele artistice.

Ne puteți povesti care a fost și cum v-ați simțit la prima dumneavoastră participare la o expoziție de ceramică?
Cred că la galeria centrului International Ceramic Studio (ICS) din Kecskemét a fost prima mea participare la o expoziție specifică de ceramică în anul 2004, eram foarte impresionat de dotările acelui centru de ceramică, de lucrările de artă valoroase din expoziție dar și din depozitele ICS Kecskemét. În țară aș menționa prima participare la bienala națională de ceramică organizată de UAP la Muzeul de Artă Cluj din 2012, dar bineînțeles anterior am mai participat și la alte expoziții mai generaliste. Iar prima expoziție personală de ceramică de care îmi aduc aminte cu drag a avut loc în anul 1999 la Muzeul Județean din Bistrița. Expoziția „Denivelări”, care ulterior a fost prezentată și la Galeria Veche din Cluj, a fost urmarea unui proiect realizat împreună cu soția mea Koncz-Münich Judith, pe parcursul căruia am experimentat diverse argile naturale găsite în zonă, am făcut mai multe arderi experimentale în groapă sau în cuptoare improvizate…

Cum vă place să fiți denumit, ceramist, olar sau artist vizual și de ce?
Am un mare respect pentru meșterii olari care, atât de puțini câți au mai rămas, încearcă să păstreze tradiția olăritului din mediul rural. Denumirea de olar are mai degrabă această conotație de meșter popular; deși îmi place să lucrez la roata de olărit și îmi place să învăț și pe alții să „tragă la roată” – cum se spune – nu cred că pot să fiu numit olar. Nici denumirea de artist nu mă încântă foarte mult (mă trimite cu gândul la un artist circar). Artist vizual este poate mai acceptabil în prezent pentru un absolvent al unei universități de arte vizuale care poate trece ușor la diferite medii artistice vizuale de exprimare. Apelativul ceramist în limba română este justificat pentru cineva care se ocupă de ceramică, în limba engleză prefer totuși „ceramic artist” și nu „ceramicist” sau „potter”.

Ce semnificație are ceramica pentru dumneavoastră?
Ceramica este mediul meu favorit de exprimare dar și de predare la școală sau la cursurile pentru adulți pe care le țin atât la Espresso Studio cât și în colaborare cu Asociația Ronda. Ceramica este și o modalitate de menținere a echilibrului emoțional, este o metodă bună pentru consiliere și art-terapie.

Care credeți că e cea mai importantă calitate a artei ceramice?
Îmbină diferite domenii ale artei cu tehnica, știința și experimentul, în același timp face parte din cultura umană încă de la începuturile ei. Este și o metodă pedagogică, de consiliere școlară și asistență psihopedagogică excelentă, din păcate insuficient exploatată (neglijată aproape în totalitate la noi în țară).

Care sunt sursele dumneavoastră de inspirație?
Natura, istoria, arheologia, geologia, astronomia, geometria, istoria artei, arta modernă și contemporană, ceramica arhaică sau cea populară.

Ce materiale ceramice vă place să folosiți mai mult și de ce?
Folosesc în ultimul timp argile ușor șamotate de culori diferite pentru construcții spațiale, adesea folosesc și paperclay, iar pentru olărit un vitrus cu plasticitate mai mare fără șamotă.

În realizarea lucrărilor folosiți mai mult tehnici și tehnologii industriale dedicate ceramicii sau mai mult tehnici manuale de lucru? Care credeți că sunt avantajele și dezavantajele lor?
Folosesc mai puțin tehnologii industriale și mai mult tehnici manuale, eventual roata de olărit, presa de extrudat lut, forme din ghips create de mine. Cred că obiectele create manual sunt mai expresive, mai naturale, unicate, incomparabil mai valoroase decât cele create în serie cu tehnologii industriale.

Ne puteți da un exemplu de ceramică arhaică pe care o apreciați în mod special și ce anume vă atrage la ea?
Îmi place mult ceramica arhaică, începând cu cea japoneză a culturii Jomon, ceramica minoică și grecească antică, pană la ceramica neolitică așa cum este și cea de la Cucuteni.

Ce părere aveți despre ceramica civilizației Cucuteni-Tripole?
Este deosebit de frumoasă, foarte bogată în forme expresive și cu decorul acela linear spiralat inconfundabil și plin de magie.

Care credeți că sunt trei dintre cele mai importante evenimente din lume dedicate ceramicii?
E greu să alegi care sunt cele mai importante, poate Ceramic Art London, Bienala Internațională de ceramică din Coreea sau Competiția Internațională de ceramică de la Faenza.

La ce eveniment dedicat ceramicii sau la ce galerie visați să expuneți și de ce?
Nu am un vis de a expune undeva anume, ar fi un vis împlinit de a expune și de a avea succes la orice eveniment major dedicat ceramicii, de a reuși să creez obiecte ceramice valoroase cu care să fiu acceptat într-un circuit internațional al ceramicii artistice.

Cum ați descrie meseria de ceramist în trei cuvinte?
Pasiune, muncă și creativitate.

Care credeți că sunt trei dintre cele mai importante calități pe care ar trebui să le aibă un artist vizual?
Ar trebui să stăpânească bine mai multe medii artistice de exprimare, fie că este vorba de fotografie, pictură, ceramică, sculptură, sau noile tehnologii media.

Ce părere aveți despre ceramica românească?
Încă nu are un public suficient de larg, dotările tehnice necesare unui atelier ceramic îi împiedică pe mulți absolvenți ai universităților de artă să înceapă o carieră în acest domeniu. La școlile de masă elevii nu au acces la cursuri de ceramică și astfel generații întregi rămân fără orice contact cu acest domeniu, astfel, nici în viitor nu vor exista mulți amatori sau iubitori de ceramică. Lipsește pătura de mijloc a amatorilor, consumatorilor, a celor care ar practica și ca un hobby ceramica. Păcat. Dar există totuși în prezent un val de pasionați, creatori și consumatori de ceramică, iar aceștia pot îndrepta lucrurile.

Care credeți că sunt nevoile artistului ceramist?
Artistul ceramist are nevoie de un atelier cât mai bine dotat tehnic (neapărat cu cuptor electric). Are nevoie de acces ușor la materiale specifice: argile, glazuri etc. și, cel mai important, are nevoie de un public interesat care să aprecieze creațiile sale și să le cumpere.

Ce le-ați recomanda ceramiștilor mai tineri pentru a se orienta mai bine în carieră?
Le recomand să încerce să lucreze mai mulți în grup, să doteze bine un atelier ceramic mai mare pe care să îl poată folosi împreună. Cheltuielile de pornire a unui atelier sunt foarte mari, dar dacă împart aceste cheltuieli sau dacă accesează împreună anumite fonduri pentru dotarea atelierului ar putea avea mai ușor succes.

Care artist sau artiști ceramiști v-au inspirat de-a lungul carierei sau constituie un reper?
Jakobovits Márta, Beate Kuhn, Eugenia Pop, Peter Voulkos, Bernard Leach, Hans Coper, Edmund de Waal, Hiromu Okuda şi mulți alții.

Interviu luat de Letiția Câmpan.

Articolul András Koncz-Münich – Interviu apare prima dată în caolinArt.

Nume de referință pentru ceramica artistică românească, cu experiență vastă și pe frontul industrial (la Iris și Sanex), Gavril Zmicală reprezintă un nod de legătură între diferite generații de artiști ceramiști din Cluj. De câțiva ani la cârma Liceului de Arte Vizuale “Romul Ladea”, Zmicală e un profesor neobosit care știe să fie aproape de elevii săi fără riscul de a-și știrbi din autoritate, cu un talent pedagogic rar și o carismă des pomenite și certificate de foștii săi discipoli.
Secretul acestei prize la elevi, într-o perioadă în care tineretul este tot mai blazat, stă nu doar în competența dobândită după zeci de ani de explorare, ci mai ales în pasiunea contagioasă a lui Zmicală pentru ceramică și diferitele sale posibilități de “cuprindere a viului”, după cum se exprimă el însuși.
Pentru cine ajunge să îl cunoască, Zmicală pare un fel de personificare a materialului ceramic, maleabil și versatil în primă fază, dar intrinsec solid și definitiv, rezistent prin ardere.
Sunt impresionante la Zmicală abilitatea în modelaj, ludicul și limpezimea conceptuală. Busturile și figurinele sale antropomorfe realizate manual ating un nivel de finețe care concurează precizia tehnicilor industriale și le depășesc prin rezultatul original și rafinat.
În pofida sarcinilor ca director și dascăl, “Zmic” rămâne lipit de atelier și își dedică o parte din energie promovării culturii ceramice la nivel național și internațional.

Când v-aţi gândit prima dată că veţi deveni ceramist sau v-aţi propus asta?
La terminarea Liceului de Arte Plastice, în condiţiile anilor ‘80 în care învăţământul artistic era pe cale de dispariţie, aveam două opţiuni: grafică sau ceramică. Având în liceu un profesor de ceramică cu o personalitate foarte puternică în persoana doamnei profesor Pop Eugenia, exigentă şi dedicată ceramicii, alegerea a devenit foarte simplă pentru mine. Aveam deja o experienţă atât în ceea ce priveşte construcţia unui negativ, modelajul şi multiplicarea în porţelan a unui volum datorită practicilor coordonate de doamna profesor atât în Fabrica Iris cât şi în Fabrica Sanex.

Ne puteţi povesti care a fost şi cum v-aţi simţit la prima dumneavoastră participare la o expoziţie de ceramică?
Înainte şi după 1989, timp de câţiva ani, a expune în spaţii ale Uniunii Artiştilor Plastici era un privilegiu, care necesita uneori foarte mulţi ani de pregătire. Prima participare a fost alături de fosta mea profesoară, la Galeria Uniunii Artiştilor Plastici din Deva, într-un dialog între desenul-proiect şi obiectul ceramic. A fost prima experienţă care a dus la articularea unor proiecte expoziţionale alături de mentorul meu.

Cum vă place să fiţi denumit: ceramist, olar sau artist vizual şi de ce?
Sunt ceramist, şi chiar dacă ceramica face parte din artele aplicate, zona în care eu explorez, este una de factură sculptural-estetică şi care nu are nimic de-a face cu funcţionalul.

Ce semnificaţie are ceramica pentru dumneavoastră?
Pentru mine, ceramica este un mod de viaţă. Îmi transpun stările, emoţiile într-un material care, sub energia făptuitoare a mâinilor, prinde formă.

Care credeţi că e cea mai importantă calitate a artei ceramice?
Ceramica este extrem de diversă: materialul, prin varietate, de la argila roşie până la porţelanul fosfatic cu transluciditatea lui, de la culorile pământului până la albastrul cerului, într-un dialog al formei şi culorii. Ceramica este greu de definit, deoarece fiecare ceramist are zone de explorare ale materialelor ceramice, folosind tehnologii şi tehnici în construcţia volumului şi abordarea culorii.

Care sunt sursele dumneavoastră de inspiraţie?
Nu există o sursă de inspiraţie, ci este un cumul de experienţe, de întrebări şi răspunsuri la probleme existenţiale, pe de o parte. Pe de altă parte, este observarea unor fenomene din natură care vin în sprijinul căutărilor mele de la textură, factură, lumină, mişcare.

Ce materiale ceramice vă place să folosiţi mai mult şi de ce?
Fiecare material ceramic are farmecul şi frumuseţea lui. El vine prin asumare şi dialog intim şi întrupează metafora plastică.
În paleta diversă a materialelor ceramice, am folosit o perioadă mai îndelungată de timp gresia care îmi susţine cu multă fidelitate temele din ultima perioadă de timp.

În realizarea lucrărilor folosiţi mai mult tehnici şi tehnologii industriale dedicate ceramicii sau mai mult tehnici manuale de lucru? Care credeţi că sunt avantajele şi dezavantajele lor?
În prima parte a activităţii mele am folosit tehnici industriale de transpunere şi multiplicare a formei la care, cu timpul, am renunţat în favoarea pieselor unicat care presupun o tehnică de construcţie a volumului din plăci, care îmi oferă o libertate absolută şi sensibilă în ce priveşte expresivitatea formei.

Ne puteţi da un exemplu de ceramică arhaică pe care o apreciaţi în mod special şi ce anume vă atrage la ea?
Apreciez foarte mult ceramica de Cucuteni, ceramica peruană care prin simplitatea sintetică a reprezentărilor închid în derma materialului expresivităţi şi simboluri.

Ce părere aveţi despre ceramica civilizaţiei Cucuteni-Tripole?
Ceramica de Cucuteni este chintesenţa unei culturi rafinate care, prin eleganţa formei şi rafinamentul cromatic, înfruntă timpul.

Care credeţi că sunt trei dintre cele mai importante evenimente din lume dedicate ceramicii?
Competiţia Internaţională de Ceramică de la Mino, Japonia, Competiţia Internaţională de la Vallauris, Franţa şi Bienala Internaţională de Ceramică de la Aveiro, Portugalia.

La ce eveniment dedicat ceramicii sau la ce galerie visaţi să expuneţi şi de ce?
Toate galeriile sau spaţiile de expunere, atât cele convenţionale cât şi cele neconvenţionale, sunt o provocare pentru mine în a găsi soluţii optime în a-mi pune în valoare lucrările.

Cum aţi descrie meseria de ceramist în trei cuvinte?
Explorare, emoţie şi bucurie.

Care credeţi că sunt trei dintre cele mai importante calităţi pe care ar trebui să le aibă un artist vizual?
Sinceritatea în exprimare, perseverenţa şi intuiţia.

Ce părere aveţi despre ceramica românească?
Şcoala de ceramică românească este una dintre cele mai însemante din lume. Mai puţin prezentă înainte de 1989 în marile galerii ale lumii şi, desigur, mai puţin cunoscută, ceramica românească este într-o formă diversă, de la utilitar la obiect sculptural, şi azi prezentă în galerii şi competiţii internaţionale.

Care credeţi că sunt nevoile artistului ceramist?
Cel mai important lucru pentru un ceramist este cuptorul care vine în a desăvârşi munca creatoare.

Ce le-aţi recomanda ceramiştilor mai tineri pentru a se orienta mai bine în carieră?
În primul rând, ceramica presupune foarte mult experiment în ceea ce priveşte cunoaşterea materialelor ceramice, a potenţialului expresiv al acestora, iar în al doilea rând, alegerea unor tehnici potrivite în exprimarea plastică.

Care artist sau artişti ceramişti v-au inspirat de-a lungul carierei sau constituie un reper?
Aşa cum am menţionat la început, pentru mine mentorul a fost Pop Engenia care m-a fascinat şi care mă emoţionează şi azi prin diversitatea formelor şi a ideilor, printr-o transpunere ludică a unor concepte folosindu-se de simboluri.

Interviu luat de Letiţia Câmpan.

Articolul Gavril Zmicală, faurul pământurilor – Interviu apare prima dată în caolinArt.

Cu un stil inconfundabil, robust, teluric și totodată grațios al lucrărilor sale artistice sau ambientale, Doina Stici are un palmares impresionant de expoziții personale și participări naționale și internaționale la evenimente dedicate ceramicii.
Artista provine dintr-o familie de intelectuali din Chișinău și inițial era orientată spre o carieră muzicală. Timiditatea excesivă în fața publicului a devenit însă un impediment serios pentru această opțiune, astfel că tatăl i-a sugerat să ia drumul artelor plastice, după ce în anii adolescenței dovedise înclinație și pentru ceramică. Intuiția paternă s-a dovedit a fi excelentă.

Despre Doina se poate spune că e un talent nativ conjugat cu o capacitate adâncă de reflecție si cu experiența prolifică atât din zona industrială cât și în atelierul personal. Atunci când lucrează la câte-o amforă, mâinile i se mișcă cu atâta siguranță și lejeritate pe șamote, de parcă ar fi mai degrabă cele ale unei țesătoare iscusite din Persia, decât cele ale unui artist confruntat cu materialul ceramic. Forma și motivele vaselor sale poartă ecouri antice și apar însuflețite, ca niște personaje ale unui discurs epic sau liric.

Când v-ați gândit prima dată că veți deveni ceramistă sau v-ați propus asta?
Lucrurile s-au legat de la sine.
Eu nu am făcut liceu de arte, am făcut liceu teoretic, iar în paralel cu liceul frecventam o școală de muzică. Școala aceea era foarte bună, majoritatea elevilor care o absolveau își continuau studiile la conservator. Eu însă aveam o problemă, eram prea emotivă. La ultimul examen de la școala de muzică interpretam o fugă de Bach la pian, iar din cauza emoțiilor am făcut mai multe greșeli. În timpul repetițiilor toate mergeau strună, dar cu publicul în fața mea și cu juriul am clacat. Era un test și acesta. Părinților li s-a sugerat să mă direcționeze spre altceva.
Tot în paralel cu liceul și cu școala de muzică, serile, mergeam la niște cursuri de ceramică pentru adolescenți. Ca să mă convingă că aș putea face ceramică și la facultate, că aș putea continua studiile și în direcția aceasta, tatăl meu a adunat de prin casă toate obiectele din lut confecționate de mine, le-a înșiruit în fața mea și a zis: „tu poți face arte plastice”.
Am terminat Academia de Arte Vizuale de la Cluj. După facultate, dar și în timpul acesteia, începând de prin anul doi, am realizat și am vândut mai multe obiecte din ceramică la galeriile UAP-ului și la galerii particulare din Cluj. În perioada când făceam studiile de masterat, am primit o comandă mai mare, mai multe vase mari pentru grădină. Peste scurt timp, după absolvirea facultății, am avut prima expoziție personală de ceramică… și tot așa în continuare, m-am pomenit că modelez cam în fiecare zi câte ceva ca să-mi câștig pâinea, din tot ce realizam selectam cele mai reușite obiecte și le expuneam… la un momentat am ajuns să mă simt ca în turneu!, organizând expoziții personale în țară sau participând la expoziții de grup și la târguri specializate.
La expoziții, la vernisaje eram prezentată și catalogată de critici și curatori ca artist ceramist, atunci am realizat că asta am ajuns să fiu, artist vizual, ceramistă. Au apărut în presă articole despre creația mea, am fost invitată la mai multe emisiuni dedicate ceramicii, vindeam ceramica din expoziții și târguri de artă, atunci am constat că, da! ceramica pe care o realizam era apreciată.
Mi-am propus vreodată să fiu ceramistă? S-a întâmplat.

Ne puteți povesti care a fost și cum v-ați simțit la prima dumneavoastră participare la o expoziție de ceramică?
Prima expoziție de ceramică personală am organizat-o la Cluj, în anul 2000. Pe vremuri, în fundul gangului de lângă cofetăria „Carpați” era o galerie de artă particulară, „Alianța Artelor”- o galerie spațioasă cu arcade și curte interioară. Eram destul de bulversată de responsabilitatea pe care mi-o asumasem, să organizezi o expoziție personală nu este un lucru ușor. Nu aveam timp de mine, de senzații sau mofturi, abia apucam să mănânc. Trebuia să montez expoziția, două săli mari, trebuia să gândesc și să acționez, să acționez cât mai constructiv.
Eu aveam antrenament pentru astfel de situații. La Academia de Arte Vizuale am avut câte patru cinci teme semestrial, de realizat în material ceramic și de expus, o etapă mai avansată am trecut-o cu lucrarea de diplomă și cea de masterat, până la expoziția personală de la „Alianța Artelor” participasem la mai multe expoziții de ceramică de grup și cum făceam de obicei, m-am concentrat la maxim așa că, vrând-nevrând am uitat de mine, pentru că de mine nu mai aveam timp.

Cum vă place să fiți denumită, ceramist, olar sau artist vizual și de ce?
Ceramist. Îmi place cuvântul acesta.
S-ar putea crea o confuzie, ceramiști sunt numiți și lucrătorii care se ocupă cu ceramica în fabricile de profil. Și lucrătorele care împletesc din porțelan coșulețe, fac și ele ceramică, sunt și ele ceramiste.
Dacă mi se spune olar, nu-mi place. Se creează o altă confuzie, deseori ceramica populară creată de meșteșugari este confundată cu cea artistică. Meșterii populari împrumută modelele de la predecesorii lor. Altfel spus: primul olar din sat a fost artist, ceilalți olari au împrumutat modelele și tehnicile de decor de la el, îmbogățindu-le.
Prin faptul că au repetat modele de decor și formele obiectelor au creat ceramică tradițională pentru un anumit loc, regiune.
În plus, cuvântul “olar” mă duce cu gândul doar la obiecte funcționale, utilitare. Iar un artist ceramist, pe lângă faptul că este un inventator și creator al formelor de obiecte utilitare, vase, căni, farfurii ș.a., poate transpune în material ceramic gânduri, sentimente, idei, senzații. Un artist ceramist este ca un poet care scrie versuri, însă materialul prin care se exprimă nu este litera-cuvântul, ci materialul ceramic.
Artistul ceramist transpune ideile lui în material ceramic, artistul vizual însă, pe lângă materialul ceramic, le poate transpune în orice alt material, hârtie, bronz, plastic, desen, textile ș.a., are libertate totală în alegerea materialelor în care își va scrie „versurile”.

Ce semnificație are ceramica pentru dumneavoastră?
Ceramica pentru mine nu este un job. Eu nu mă duc la atelier ca la servici. Eu mă duc la atelier pentru că am tot timpul de făcut ceva, de modelat, colorat, gândit. Acel ceva face parte din mine. Ceramica pentru mine este o activitate profesională dar totodată și-un fel de a fi.

Care credeți că e cea mai importantă calitate a artei ceramice?
Căi de exprimare sunt multiple – mă pot exprima verbal sau în scris, mă pot exprima cântând, dansând. Și ceramică este o cale de exprimare. Prin modelaj, prin culori și forme, prin creația mea mă exprim, transmit oamenilor, publicului informații, asta mi se pare cea mai importantă calitate a ceramicii și a artei în general, comunicarea nonverbală prin obiecte tangibile. O cale de exprimare care ține de arta vizuală. Eu îmi desfășor creația, mă concentreaz pe crearea lucrărilor ce se desfășoară în mediul care se vede, mediul vizibil. În felul acesta se exprimă artiștii vizuali.

Care sunt sursele dumneavoastră de inspirație?
Când și cum. De exemplu am găsit dăunăzi într-un caiet vechi o schiță de-a mea cu niște pomi cu mere stilizați. De atunci vizualizez o lucrare, gen instalație cu acești pomi, îi vizualizez cum ar arăta din ceramică în mai multe variante de culoare. Mă tot gândesc cum aș putea realiza această lucrare tehnic corect, dimensiunile, materialul, cum ar arăta această lucrare într-o grădină, într-o cameră sau sală de expoziție. Sursele mele de inspirație? Merele de pe masă. Altădată mă duc la bibliotecă și-mi hrănesc ochii, reviste de artă de ceramică, sculptură, design, răsfoiesc, mă uit mult la imagini pe calculator, mediul și viziunea artistică asupra lucrurilor, asupra vieții, evenimentelor, asta caut, de asta am nevoie. Dacă nu ajung la biblioteci, este bine și atunci, hrană pentru ochi găsesc pretutindeni, mai ales în natură.

Ce materiale ceramice vă place să folosiți mai mult și de ce?
Șamota îmi place mult. E rezistentă, granulată, sculpturală, docilă, ușor de lucrat. Șamota este un material obținut din argila arsă și măcinată. Din șamotă se fabrică produsele refractare în fabrici pentru turnătoriile de metal sau sub formă de cărămizi pentru cuptoare, sobe, hornuri la case. Îmi place și porțelanul, deși este destul de pretențios, cu toane, se fisurează, se deformează când te aștepți și când nu te aștepți. Îmi dă multe bătăi de cap, dar îmi place.
Astea două materiale le folosesc mai des. Le folosesc separat sau le combin. De exemplu, ca decor la vasele pe care le realizez, împletesc o țesătură din fire de porțelan pe suprafața de șamotă sau invers, pe suprafața de porțelan impregnez țesătura din fire de șamotă.
Nu este corect dacă zic că lucrez cu șamota, în cazul meu. Șamota este de mai multe feluri, combinații, compoziții, culori, se arde la diferite temperaturi. Ar fi corect să zic că lucrez cu șamote. La fel este și cu porțelanul, nu lucrez cu porțelan, lucrez cu porțelanuri.
Bineînțeles lucrez și cu lut, dar mai rar.

În realizarea lucrărilor folosiți mai mult tehnici și tehnologii industriale dedicate ceramicii sau mai mult tehnici manuale de lucru? Care credeți că sunt avantajele și dezavantajele lor?
Păi, de exemplu, pot să fac fire de porțelan cu mâna, se face simplu, rulez porțelanul cu palma sau cu degetele pe o placă de lemn sau ghips. O rulez încetișor până obțin grosimea dorită pentru firul de porțelan, îmi ia cam un minut. În varianta industrială există o presă, extruder, cu ajutorul acestui instrument de lucru, prin presare, în câteva secunde, obțin un fir de porțelan cu o suprafață și grosime uniformă. Avantajele și dezavantajele? Firul pe care l-am rulat cu mâna este departe de perfecțiune, cel făcut la presă este impecabil, plus pe acesta l-am obținut mult mai repede.
În atelierul meu folosesc tehnici industriale cum ar fi presarea și turnarea în formele de ipsos și tehnici manuale, bineînțeles, modelajul prin construcție și cel cu plăci, asta de la caz la caz, depinde ce lucrare sau lucrări am de făcut.

Cum ați descrie meseria de ceramist în trei cuvinte?
Cuptorul Arde Versuri.

Care credeți că sunt trei dintre cel mai importante calități pe care ar trebui le să aibă un artist vizual?
Talent, muncă, perseverență.

Interviu luat de Letiția Câmpan.

Articolul Doina Stici și poezia ceramicii – interviu apare prima dată în caolinArt.

Găsind o formulă perfectă pentru a traduce în contemporaneitate elemente narative populare și motive arhaice autohtone (dar și din Occident, Orientul apropiat, din culturile mediteraneene sau caucaziene), Atelierul cu Povești se distinge printr-o sinteză plină de farmec a tehnicilor ceramice, picturale și grafice. Lucrările lor sunt o încântare pentru copii și adulți, nu doar sub aspect decorativ și ludic, ci și pentru felul în care fac să vibreze corzi secrete ale sufletului.

Când v-ați gândit prima dată că veți deveni ceramiști sau v-ați propus asta?
Spre Ceramică am „virat” amândoi, dinspre Grafică și Pictură, în timpul facultății și nu ne-am gândit că o să rămânem în domeniul ăsta.

Ce denumire preferați, ceramist, olar sau artist vizual și de ce?
Artiști vizuali și nu din orgoliu, dar vedem lucrul în domeniul ăsta ca pe un demers artistic, plus că ne manifestăm câteodată și în alte medii.

Ce semnificație are ceramica pentru voi?
Ceramica este și pasiune și meserie.

Care credeți că e cea mai importantă calitate a artei ceramice?
Este foarte generoasă ca posibilități de exprimare și se face ușor vizibilă, punctează spațiul și prin formă, și prin culoare.

Care sunt sursele voastre de inspirație?
Inspirația noastră este uriașul patrimoniu universal, culturile străvechi sau medievale, dar și arta contemporană.

Ce materiale ceramice vă place să folosiți mai mult și de ce?
Cel mai des folosim lutul, ne plac „concretețea și sinceritatea” lui, dar și versatilitatea, oferindu-ți posibilitatea să îl lucrezi de la dimensiuni mari până la finețuri de miniatură.

În realizarea lucrărilor folosiți mai mult tehnici și tehnologii industriale sau mai mult tehnici manuale? Care credeți că sunt avantajele și dezavantajele lor?
Într-o mare proporție lucrăm manual, din principiu, în scopul de a interveni cât mai mult la fiecare obiect, de a păstra legătură cu materialul. Avantajele sunt tocmai această legătură terapeutică cu materialul ceramic și bucuria creării fiecărei lucrări. Dezavantaje ar fi timpul și volumul mai mare de muncă.

Ce părere aveți despre ceramica civilizației Cucuteni-Tripole? Ne puteți da un exemplu de ceramică arhaică pe care o apreciați în mod special și ce anume vă atrage la ea?
Apreciem mult Cultura Cucuteni, apropos de întrebarea voastră, dar toate culturile vechi ne plac, atât cele brute, și cele mai rafinate cum ar fi ceramica grecească.

Cum ați descrie meseria de ceramist în trei cuvinte?
Meșteșug, rigoare, surprinzătoare.

Care credeți că sunt trei dintre cele mai importante calități pe care ar trebui să le aibă un artist vizual?
Cultură imagistică, creativitate și cunoaștere în același timp.

Ce părere aveți despre ceramica românească?
O părere bună, de la faptul că am avut școli contemporane competitive încă de când au luat naștere, vorbim de istoria recentă, și până la faptul că din ce în ce mai multe evenimente de profil se întâmplă.

Care credeți că sunt nevoile artistului ceramist?
Nevoile unui ceramist sunt aceleași ca ale oricărui artist, nevoia de o piață de artă și de emulație în jurul ei, cu un plus de oarecare tehnologie pentru un ceramist.

Ce le-ați recomanda ceramiștilor mai tineri pentru a se orienta mai bine în carieră?
Să își aleagă bine de la început direcția, pentru că fiind o paletă așa de mare se pot împrăștia, asta neexcluzând experimentul.

Cum funcționează lucrul în doi în acest domeniu? Cine cu ce se ocupă în tandemul vostru creativ?
Deși suntem împreună în același atelier și poate avem un traseu comun, suntem destul de independenți, mai mult chiar în ultimul timp, însă partea brută, „murdară”, încă îmi aparține, iar de „finețuri” și de partea de decor se ocupă Ana-Maria.

Interviu luat de Letiția Câmpan.

Articolul Atelierul cu Povești: Ana-Maria și Mihai Ariciu – Interviu apare prima dată în caolinArt.

Paradoxul acestui creator de ceasuri din ceramică pentru perete stă în continua sa goană după timp. Apropiații văd în Nicolae o asemănare cu personajul Iepurelui Alb din Alice în Țara Minunilor, aflat mereu pe fugă și în criză de timp.
Nicolae și-a descoperit înclinația artistică încă de la 4 ani, când obișnuia să decoreze asiduu cu motive abstracte desenul unor vase schițate de mama sa anume pentru a-l distra. Mai târziu, întâlnirea cu unii ceramiști și profesori de la Liceul de Arte cum ar fi Eugenia Pop sau Gavril Zmicală i-a dat un imbold clar în direcția ceramicii, pasiunea și creațiile fiindu-i premiate cu câteva trofee la olimpiadele naționale de arte plastice. De aproape două decenii, deși abordează diferite discipline vizuale, munca sa se concentrează în jurul ceasului ceramic de perete, care și-a depășit valența strict funcțională devenind, după caz, obiect artistic și de design. Produsele sale au ajuns pe trei continente și ar putea ajunge și mai departe dacă Timpul ar fi mai îngăduitor cu “ceasornicarul-ceramist”.

Când te-ai gândit prima dată că vei deveni ceramist sau ți-ai propus asta?
În clasa 8-a, pe la vârsta de 14 ani.

Cum te-ai simțit la prima ta participare la o expoziție de ceramică?
Încântat că îmi pot expune lucrările și curios de reacțiile privitorilor.

Cum preferi să fii numit, ceramist, olar sau artist vizual și de ce?
Artist vizual, pe lângă ceramică mai fac și pictură și grafică.

Ce semnificație are ceramica pentru tine?
E o activitate umană ancestrală, dar actuală și în modernitate, cu aceeași îmbinare a aspectelor utilitare și estetice.

Care crezi că e cea mai importantă calitate a artei ceramice?
Simbioza util/funcțional cu estetic și relativa durabilitate obținută prin ardere a produsului ceramic.

Care sunt sursele tale de inspirație?
Natura, geometria, arta primitivă, decorativă și tradițională, arta altor artiști, arhitectura.

Ce materiale ceramice îți place să folosești mai mult și de ce?
Masa ceramică albă, permite multe abordari cromatice.

În realizarea lucrărilor folosești mai mult tehnici și tehnologii industriale dedicate ceramicii sau mai mult tehnici manuale de lucru? Care crezi că sunt avantajele și dezavantajele lor?
Ambele. Cele industriale ajută la eficientizarea unor faze de lucru, cele manuale contribuie la nota de unicitate și personalizare a lucrărilor.

Ne poți da un exemplu de ceramică arhaică pe care o apreciezi în mod special și ce anume te atrage la ea?
Ceramica inuită, împreună cu cea maori și de Cucuteni, au multe elemente comune pe care le apreciez: caracter geometric și cromantic pronunțat, cu contraste puternice, raport echilibrat între întreg și detalii, decorativ și figurativ-simbolic.

Ce părere ai despre ceramica civilizației Cucuteni-Tripole?
O artă ceramică arhaică de mare calitate, cu simbolistică puternică și stilizare eficientă, înrudită cu manifestări asemănătoare din aceeași perioadă din alte zone geografice.

Care crezi că sunt trei dintre cele mai importante evenimente din lume dedicate ceramicii?
Festivalul internațional de ceramică din Mino, Japonia, Festivalul internațional de ceramică din Aberystwyth, Regatul Unit și Bienala internațională de ceramică din Gyeonggi-do, Coreea de Sud.

La ce eveniment dedicat ceramicii sau la ce galerie visezi să expui și de ce?
La Festivalul internațional de ceramică din Mino, Japonia, e cel mai prestigios din lume, cu expunere la un public numeros.

Care crezi că sunt trei dintre cele mai importante calități pe care ar trebui să le aibă un artist vizual?
Răbdare, putere de muncă și curiozitate.

Ce părere ai despre ceramica românească?
E într-o evoluție pozitivă și cu multă diversitate, are nevoie de mai multă promovare și conștientizare a publicului.

Care crezi că sunt nevoile artistului ceramist?
Trai de zi cu zi confortabil și ieșiri în natură pentru a putea desfășura eficient procesul creativ.

Ce le-ai recomanda ceramiștilor mai tineri pentru a se orienta mai bine in carieră?
Să studieze lucrările câtor mai mulți alți artiști și să producă obiectele care le fac cea mai mare plăcere lor și publicului și să caute feedback-ul acestuia.

Care artist sau artiști ceramiști te-au inspirat de-a lungul carierei sau constituie un reper?
Eugenia Pop, Cornel și Arina Ailincăi, Gavril Zmicală.

Interviu luat de Letiția Câmpan.

Articolul Nicolae Câmpan (Ceasuri de Perete), vânătorul de timp și forme – Interviu apare prima dată în caolinArt.

Pentru publicul iubitor de ceramică Diana și Cătă de la LUT Studio sunt printre prezențele cele mai luminoase și așteptate la târgurile și festivalurile de profil. Deși s-au lansat și consacrat în domeniu deja de multișor, sunt în continuare percepuți ca fiind “aripa junioară” a ceramicii de Cluj, “ceramica utilitară”, ține să sublinieze Diana spontan și cu modestie, ca nu cumva să fie băgată în aceeași oală cu secțiunea artistică.
De fapt, când vine vorba de ceramica utilitară, mai ales dacă adopți o estetică minimalistă, este greu ca ceramist să fii original și să nu cazi în “ikeisme”. LUT Studio reușește această performanță rară, prin obiectele sale – vase, căni, farfurii, lămpi ș.a. – cu un design esențial și totodată distinctiv, obiecte cu personalitate unică, desprinse parcă din tablourile lui Morandi. Este rar și ca un cuplu să poată transpune material și în mod coerent un dialog creativ. Despre cum să împaci soluțiile industriale cu tehnicile manuale, despre munca în doi și calitățile indispensabile unui aspirant ceramist ne-a vorbit Diana (sau Magdi pentru apropiați).

Când v-ați gândit prima dată că veți deveni ceramiști sau v-ați propus asta?
Primul contact cu ceramica a fost în clasa a 9-a când l-am cunoscut pe domnul Zmicală. Deși încă nu știam, dar cred că atunci a fost momentul definitor. Decizia conștientă am luat-o când m-am hotărât să merg la Facultate la secția Ceramică. Cătă ne-a tot vizitat la secție și s-a jucat un pic în “noroi”, iar când am terminat facultatea ne-am decis să deschidem un atelier de producție ceramică.

Ne puteți povesti care a fost și cum v-ați simțit la prima voastră participare la o expoziție de ceramică?
Prima expoziție nu mi-o amintesc dar pot să spun cu certitudine că a fost cu grabă, panică și emoții. Ceramica presupune un drum lung și anevoios și nu îmi amintesc să fi fost vreun eveniment la care să nu fugim pe coridoare cu lucrările calde, proaspăt scoase din cuptor.

Ce denumire preferați, ceramist, olar sau artist vizual și de ce?
Cu siguranță CERAMIST. De obicei lumea ne prezintă ca fiind artiști sau designeri dar nu, noi suntem ceramiști ????. Mi se pare că le înglobează pe toate, dar aduce în plus și modestia lucrului cu pământul.

Ce semnificație are ceramica pentru voi?
Mai mult decât “pâinea de pe masă” este meditație și joacă, construcție și studiu, fizică și chimie.

Care credeți că e cea mai importantă calitate a artei ceramice?
Durează să o faci dar e pentru totdeauna.

Care sunt sursele voastre de inspirație?
În primul rând natura prin amestecul ei de haos și tipare matematice precise. Și tradiția, nu atât motivele tradiționale, cât mai degrabă minimalismul “vieții de la țară”.

Ce materiale ceramice vă place să folosiți mai mult și de ce?
Materialele trebuie respectate pentru ceea ce sunt cu plusurile și minusurile lor. Nu ne plac materialele care pretind că sunt altceva (o gresie care juri că e lemn). În proiectele nostre cel mai des lucrăm în porțelan fiindcă e ușor, rezistent și translucid, dar nu facem rabat nici de la restul materialelor. Lutul e premisiv și te mai lasă să greșești, faianța e cremoasă și gresia e dură și rezistentă. Încercăm tot timpul să le găsim loc în proiecte.

În realizarea lucrărilor folosiți mai mult tehnici și tehnologii industriale dedicate ceramicii sau mai mult tehnici manuale de lucru? Care credeți că sunt avantajele și dezavantajele lor?
Cred că în general armonia este în echilibru. De obicei materialul dictează tehnica și proiectul alege materialul. Turnăm în negative, tragem la roată, construim cu plăci și cârnăciori și de curând am achiziționat și un CNC, să fim în pas cu timpurile. Turnarea în porțelan nu prea lasă loc de modelaj dar obiectele sunt fine, ușoare și aproximativ la fel. În schimb din modelaj rezultă obiecte mai robuste, manuale și unice.

Ne puteți da un exemplu de ceramică arhaică pe care o apreciați în mod special și ce anume vă atrage la ea?
Sunt fascinată de Dogū, “latura artistică” a culturii Jomon (14,000–400 î.Hr.).
Dogū sunt figurine mici din lut. Majoritatea par a fi modelate ca fiind de sex feminin cu ochi mari, talie mică și șolduri largi, considerate ca fiind reprezentări ale zeiței-mamă. Se credea că bolile pot fi transferate în dogū, care apoi distruse, elimină boala și nefericirea. Figurinele întregi sunt rare, majoritatea sunt fără un braț, un picior sau o altă parte a corpului.

Care credeți că sunt trei dintre cele mai importante evenimente din lume dedicate ceramicii?
Nu știu dacă sunt cele mai importante, dar cu siguranță sunt primele pe lista noastră:
– NCECA-Consiliul Național de Educație pentru Artele Ceramice
– Festivalul internațional de Ceramică din MINO, Japonia
– Bienala de ceramică din Gyeonggy, Coreea de Sud.

Cum ați descrie meseria de ceramist în trei cuvinte?
Anevoioasă, surprinzătoare și satisfăcătoare.

Care credeți că sunt trei dintre cele mai importante calități pe care ar trebui să le aibă un artist vizual?
Răbdare, acceptare și renunțare la control.

Care artist sau artiști ceramiști v-au inspirat de-a lungul carierei sau constituie un reper?
Ca și model de business Gaya Ceramics a fost întodeauna reper pentru noi. Lista de artiști se tot schimbă, dar acum pot să spun că îl urmăresc intens pe Shay Church.

Cum funcționează munca într-un tandem creativ precum al vostru, cum vă împărțiți atribuțiile?
În general discutăm împreună formele, după care Cătălin face negativele. Tot el dirijează și părțile mai tehnice (instalațiile electrice la corpurile de iluminat și sistemele de prindere pentru obiectele de perete). Muncile care nu ne plac foarte mult le-am împărțit: Cătă șlefuiește și eu glazurez. Tot eu mă mai ocup și de organizare, hârtii, birocrație și relații cu publicul. În rest amândoi facem de toate, ce trebuie făcut.

Ce aspect al ceramicii încerci să le transmiți/comunici „ucenicilor” care vin să lucreze la voi în atelier?
Insist să le amintesc că e mai important să se bucure de „drum decât de destinație” și că „destinația” (arderea) trebuie asumată și privită cu responsabilitate. Un obiect pe care l-ai grăbit, îți va aminti că „puteai să îți dai mai mult interesul” încă 5000 de ani.

Interviu luat de Letiția Câmpan.

Articolul Diana (Magdi) Muraru & Cătălin (Cătă’) Puicar, tandemul din LUT – Interviu apare prima dată în caolinArt.